Cartea oglinzilor, de E. O. Chirovici

Recenzie Cartea oglinzilor, de E. O. Chirovici


Eugen Ovidiu Chirovici a studiat economia în București și Glasgow, dar și-a îndreptat cariera spre jurnalism. Acesta are în palmares trei titluri de Doctor Honoris Causa (la Univ. Bioterra din București, Univ. Aurel Vlaicu din Arad și Univ. Oradea. Începând cu anul 2007, este membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România și face parte din Clubul de la Berna. Ducele de Kent i-a oferit în anul 2009 distincția Kent Medallion.

E.O. Chirovici

Cartea oglinzilor a fost tradusă în 37 de limbi, devenind una dintre cele mai traduse opere literare din lume, Chirovici fiind primul scriitor român care a atins această performanță. În Cartea oglinzilor, acțiunea se petrece în SUA, iar totul pornește de la un manuscris care îi este trimis de către Richard Flynn agentului literar Peter Katz și în care este vorba despre un adevăr ce face lumină în misterul unei crime care s-a petrecut în anul 1987 și rămăsese nerezolvată.

Povestea este presărată cu suspans, circumstanțele sunt încâlcite, narațiunea ajungând la limita dintre adevăr și ficțiune, devenind dificil sau chiar imposibil să ne dăm seama de final. De când am aflat despre subiectul acestui roman, am fost determinată să îl citesc și mi-a plăcut extrem de mult. Aspectul care m-a fascinat este modul în care scriitorul a abordat problemele legate de memorie. Mai exact, cum aceasta ne poate întinde „capcane” care influențează sau distorsionează realitatea.

*

Titlul: Cartea oglinzilor

Autor: E.O. Chirovici

Editura: Rao

Categoria: Crime, Mister, Thriller, Ficțiune

Anul apariţiei: 2017

Numărul de pagini: 307

*

Sursă foto

Citate:

* Memoria noastră nu este o cameră video care înregistrează tot ce ajunge în raza obiectivului ei, Richard. Mai degrabă putem considera că este un fel de scenarist și regizor în același timp, care-și alcătuiește propriile-i «filme» din crâmpeiele de realitate pe care le înregistrează și le stochează”. (p. 55)

* „Unele persoane pot trece prin episoade traumatizante care se transformă, în timp, în blocaje grave. Este sindromul boxerului: după ce ai luat o bătaie soră cu moartea în ring, ți-e aproape imposibil să te mobilizezi suficient ca să devii campion. Instinctul tău de conservare se preschimbă, deci, într-un inhibitor fatal pentru luptător”. (p. 83)