Răsfrângeri

Vraja iernii, de Helen Dunmore

Recenzie carte „Vraja iernii”, de Helen Dunmore.

Helen Dunmore s-a născut pe 12 dec. 1952, în Yorkshire, UK. Este poetă și scriitoare, axându-se pe romane și cărți pentru copii (unele au fost chiar integrate în programa școlară), iar de-a lungul anilor, a câștigat mai multe premii. Unii critici au comparat stilul său ca fiind o combinație între Thomas Hardy, Emily Bronte și D. H. Lawrence ce inspiră senzația abandonului, a nebuniei și a secretelor, dar și a unui spirit viu și fascinant.

Continuă lectura „Vraja iernii, de Helen Dunmore”

Pamela; sau, virtutea răsplătită, de Samuel Richardson

Recenzie carte „Pamela; sau, virtutea răsplătită”, de Samuel Richardson

Pamela; sau, virtutea răsplătită (Pamela; or, Virtue Rewarded), de Samuel Richardson (1689–1761), a apărut în anul 1740 în Anglia și este primul roman epistolar în adevăratul sens al cuvântului, făcând trecerea de la cel de aventuri (Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe) la cel bazat pe personaje, ilustrând diferite caractere și viața în cadrul societății aflate la începutul secolului XVII.

Continuă lectura „Pamela; sau, virtutea răsplătită, de Samuel Richardson”

Mătăniile, de Florence L. Barclay

Recenzie carte „Mătăniile”, de Florence L. Barclay.

Florence Louise Barclay (2 decembrie 1862 – 10 martie 1921), fiica unui reverend al Bisericii Anglicane, s-a născut în satul Limpsfield din districtul Surrey, Anglia. La șapte ani s-a mutat în Londra împreuna cu părinții și cele două surori ale sale. S-a implicat în ajutorarea săracilor și obișnuia să cânte la întrunirile religioase, menținându-și aceste obiceiuri și după ce s-a măritat (asemeni mamei ei, tot cu un reverend), pe când avea 18 ani. A născut opt copii, iar în jurul vârstei de 40 de ani s-a îmbolnăvit, problemele de sănătate țintuind-o la pat. Astfel, a ajuns să se dedice scrisului, publicând nuvele și romane prin care dorea să îi inspire pe cititori să ducă o viață cinstită și bună. Mătăniile a ajuns cunoscut datorită surorii sale mai mici, Maud, care locuia în America și care a aranjat publicarea acestuia în 1909. Un an mai târziu, a devenit bestseller.

Continuă lectura

Sub aceeaşi stea, de John Green

Recenzie carte Sub aceeaşi stea, de John Green.

John Green s-a născut pe 24 august 1977, în Indianapolis, SUA. A absolvit Kenyon College cu dublă specializare (engleză şi religie), iar după aceea a lucrat 5 luni precum ucenic de capelan la un spital pentru copii.

A intenţionat să devină preot, însă experienţele copiilor bolnavi la care a fost martor l-au determinat să devină scriitor. În 2006 a debutat cu romanul Looking for Alaska, pentru care a fost onorat cu Printz Award, iar de atunci a mai publicat nişte romane şi nuvele.

Continuă lectura „Sub aceeaşi stea, de John Green”

John Atkinson Grimshaw

Despre pictorul John Atkinson Grimshaw și picturile sale.

John Atkinson Grimshaw (6 Septembrie 1836 – 13 Octombrie 1893) a fost un pictor care s-a remarcat în epoca Victoriană, dar care nu s-a bucurat de o apreciere la adevărata sa valoare.

Spre deosebire de alți artiști din aceeași perioadă, precum Vincent van Gogh și James Smetham, Grimshaw nu a lăsat în urmă scrisori, jurnale sau documente, de aceea se cunosc puține lucruri în legătură cu viața și operele realizate de el. Majoritatea creațiilor sale se află în colecții private.

Lacul Waterloo, Parcul Roundhay, Leeds

Continuă lectura „John Atkinson Grimshaw”

La răscruce de vânturi, de Emily Brontë

Recenzie carte La răscruce de vânturi, de Emily Brontë și părere despre miniseria omonimă din 2009.

Wuthering Heights a fost singurul roman pe care l-a scris Emily Brontë (sub pseudonimul Elis Bell), tânăra autoare murind la numai 30 de ani. A fost sora cunoscutelor Charlotte și Anne.

O poveste cutremurătoare de dragoste şi răzbunare, ce îi are ca eroi pe Catherine Earnshaw şi Heathcliff, presărată cu sentimente ce nu cunosc bariere, suflete condamnate la o tortura de a nu se putea rupe unul de celălalt în ciuda tuturor impedimentelor, ambiţiilor şi orgoliilor, dorinţei de avere, caracterelor puternice, morții care nu le redă liniştea… Urmașii, prin iubirea lor pură, spală trecutul tumultuos. Aceste aspecte se întrepătrund superb în paginile romanului, care în zilele noastre este considerat un clasic.

Continuă lectura „La răscruce de vânturi, de Emily Brontë”

Prințul, de Tudor Teodorescu-Braniște

Tudor Teodorescu-Braniște s-a născut pe data de 12 aprilie 1899, la Pitești. În 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial, a fost nevoit să se refugieze cu familia la Bârlad. Doi ani mai târziu s-a întors în Pitești, unde a absolvit liceul, apoi a studiat Dreptul la Universitatea din București, luandu-și licența în 1921. A făcut parte din Baroul de Ilfov pentru putin timp, preferând să se dedice jurnalismului și politicii, făcând parte din mișcarea intelectualilor progresiști. A debutat sub pseudonimul Andrei Braniște și a colaborat cu mai multe reviste, apoi a fost ales secretar al Editurii Cultura Națională. A scris nuvele, cronici literare, traduceri, portrete, amintiri, eseuri, dar dominante au fost romanele.

Continuă lectura „Prințul, de Tudor Teodorescu-Braniște”

Invitaţia la vals, de Mihail Drumeş

Recenzie carte Invitația la vals, de Mihail Drumeș.

Rareori mă avânt să citesc o carte fără să mă interesez în prealabil despre ce este vorba în ea. Totuși, am zis să încerc, poate mă ademenește. Și bine am făcut. M-am simțit prinsă în mirajul său mai repede de cum credeam și am „trăit” alături de personaje cu fiecare pagină mai intens. Romanul are un iz autentic, fiind scris la persoana I printr-un limbaj comun, dar și pentru că Mihail Drumeș (26 noiembrie 1901, Ohnrid, Macedonia – 7 februarie 1982, București) s-a inspirat dintr-o poveste reală de dragoste pe care i-a relatat-o bătrâna proprietăreasă la care a stat în perioada studenției. Aceasta i-a povestit cu durere despre relația dintre fiica sa, o fată neobișnuit de frumoasă pe nume Virginia și Traian, al căror destin îl regăsim foarte bine conturat în carte prin personajele Micaela și Tudor.

Continuă lectura „Invitaţia la vals, de Mihail Drumeş”

Nu-mă-uita

Legende și curiozități despre Myosotis (Floarea de Nu-mă-uita)

Fotografie din arhiva personală

Myosotis (familia Boraginaceae) este o floare perenă cu petale mici albastre, cunoscută popular sub numele de Nu-mă-uita ce creşte cu precădere în zonele montane, primăvara până la începutul verii. Există şi unele variaţiuni pe nuanţe de roz ori alb, iar gama cuprinde peste 50 de specii, toate semămând între ele.

Delicata floare îşi „trage seva” din numeroase legende care izvorăsc din diverse zone şi timpuri şi care încearcă să explice provenienţa numelui său atât de special şi deosebit comparativ cu al altor plante:

Continuă lectura „Nu-mă-uita”

Viața pe un peron, de Octavian Paler

Recenzie carte „Viața pe un peron”, de Octavian Paler

Titlul: Viața pe un peron

Autor: Octavian Paler

Editura: Litera

Colecția: Biblioteca pentru toți (Jurnalul Național)

Categoria: Beletristică

ISBN: 978-973-675-654-2

Anul apariției originalului: 1981

Anul apariției ediției prezente: 2009

Prefață de: Daniel Cristea- Enache

Numărul de pagini: 240

Descrierea de pe copertă:

În centrul cărților lui Octavian Paler nu se află nici sfântul, nici bruta absolută, nici supraomul nietzchean, ci tocmai omul obișnuit, suma de calități și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din sfera biologică. Pe peron suntem noi. Gravitate fără morgă; asumare și autoangajare; mize înalte și blestematele probleme insolubile ale individului și ale comunității; sensibilitate și conștiință; anxietate și aspirație către echilibru; fragilitatea eului și, ca formă de apărare, proiectarea într-un câmp anistoric al valorilor tari; o ideație atât de bogată și de vie, cuprinsă în tipare de „inviolabilitate” sintactică…

– Daniel Cristea-Enache

Părerea mea:

Viaţa pe un peron, de Octavian Paler (2 iulie 1926 — 7 mai 2007). Răvăşitoare carte. Gândurile care-mi rămân în urma lecturării ei sunt prea mărunte pentru a descrie impresia pe care mi-a lăsat-o. Voi încerca totuşi să-mi spun o părere.

Nu ştiu ce a fost înainte de peronul vieţii, dar într-un anume moment cu toţii ajungem într-un astfel de loc, neştiind ce se întâmplă, căutându-ne un rost şi tot felul de explicaţii. Prinşi între o mlaştină a amintirilor, a trecutului şi o pădure care ascunde diverse mistere, avem ca unic adăpost gara pustie, prezentul plin de praf şi de păianjeni. Suntem captivi în propriile gânduri, aici timpul are altă valoare, se opreşte până în momentul în care conştientizăm anumite lucruri. Purtăm o luptă cu noi înşine, cu răul din noi, cu lucrurile care ne-au adus în acel stadiu.

Ne complicăm singuri jucând şahul care ne va învinge, întrucât folosim şi piesele albe şi pe cele negre; facem procese de conştiinţă în care suntem pe rând propriul nostru avocat al apărării şi al acuzării; fugim de cobre sau de câini, dar oriunde ne-am ascunde, teama ne va găsi până şi în pustiu, pentru că vine din sufletul nostru, din interior.

Într-o gară uitată de lume, nu avem prea multe opţiuni însă mai întâlnim câteodată o persoană care ne este alături şi care ne seamănă, împărţind aceleaşi temeri, nelinişti, o persoană cu care rezonăm în trăiri. Rătăciţi în acel loc nefast, căutăm împreună o cale de a trăi frumos, de a ieşi din monotonie, de a găsi sensuri şi o scăpare din apăsarea sufletească şi din frica de necunoscut. Aşteptăm ceva, poate împreună sau poate separat.

Un fragment:

Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte ceva ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte doar să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea, cu o ultimă mare tristeţe deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi ajuns până la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit…