Categorie: Curiozități

„Mediul este în interiorul nostru, nu în afara noastră. Copacii sunt plămânii noştri, râurile sunt sistemul sanguin. Toţi suntem interconectaţi, iar ceea ce îi faci mediului, într-un final îţi faci ţie însuţi.” – Ian Somerhalder Sursă foto

Conservation International este o organizaţie non-guvernamentală din SUA, fondată în 1987, care se implică în subiecte de interes global ce vizează protejarea naturii şi a mediului, şi luptă pentru dezvoltarea soluţiilor.

---

Zilele acestea am descoperit spoturile lor geniale pentru campania Nature is Speaking, Natura vorbeşte – şi nu am putut rezista tentației de a le posta.

---

Mesajul lor este unul foarte bine gândit, impresionant, de impact.

Mă răscolesc de fiecare dată când le urmăresc. Eu cred mult în faptul că îngrijind mediul, ocrotind natura şi făcând tot ce se poate, ne facem un bine chiar nouă înşine. E drept că nimeni nu poate să-şi aducă o contribuţie de 100%, dar atât cât putem, trebuie să luptăm în acest sens. Pentru cei care nu se descurcă cu engleza, am tradus mai jos ceea ce se spune în fiecare clip.

*****
• Julia Roberts este MAMA NATURĂ

---

---

Unii îmi spun natură. Alții mă numesc… Mama Natură.

Sunt aici de peste 4.5 miliarde de ani. De 22 500 de ori mai mult decât voi.

Nu prea am nevoie de oameni, dar oamenii au nevoie de mine.  

Da, viitorul vostru depinde de mine.
Când mă dezvolt, vă este bine și vouă.
Când mă clatin, vă clătinați cu mine. Sau mai rău…

Dar exist de eoni. Am hrănit specii mai mari ca a voastră.

Și am înfometat specii mai mari ca a voastră.

Oceanele MELE. Solul MEU. Apele MELE curgătoare. Pădurile MELE.

Toate acestea vă pot accepta. Sau vă pot abandona.

Nu prea contează pentru mine cum alegeți să vă trăiți fiecare zi, dacă țineți sau nu cont de mine.
Într-un fel sau în altul, acțiunile VOASTRE vor determina soarta VOASTRĂ.
Nu pe a mea. Eu sunt Natura. Eu voi continua să exist.
Sunt pregătită să evoluez…

Voi sunteți?

---

Natura nu are nevoie de oameni.

Oamenii au nevoie de natură.

---

*****

• Penélope Cruz este APA

---

---

Eu sunt Apa.

Pentru oameni, exist pur și simplu. Sunt ceva pe care ei îl consideră al lor.

 Dar însemn mult mai mult decât atât. Iar ei se înmulțesc pe zi ce trece.

Încep prin a fi ploaia care se revarsă peste munți.

Curg prin râuri și fluvii, apoi mă vărs în ocean. Apoi ciclul se reia.

Și îmi va lua 10 000 de ani pentru a reveni în starea în care mă aflu acum.

Dar pentru oameni? Sunt doar apă. Ceva banal.

Cum mă vor mai găsi oamenii, când se înmulțesc cu miliardele?
În ce stadiu se vor afla ei?
Vor purta războaie împotriva mea? Așa cum fac în legătură cu orice?

Este o opțiune. Însă nu este singura opțiune.

---

Natura nu are nevoie de oameni.

Oamenii au nevoie de natură.

---

*****

• Ian Somerhalder este RECIFUL DE CORALI

---

Eu sunt Coralul.

Unii oameni cred că sunt doar o rocă. 

De fapt, sunt cel mai vast lucru viu de pe această planetă. 

Sunt atât de mare, încât pot fi văzut din spațiu. Dar pentru cât timp? 

Am crescut în circa 250 milioane de ani. Apoi au apărut oamenii, iar în prezent, 1/5 din mine a dispărut.

Bineînțeles, trăiesc pe fundul oceanului 

și s-ar putea să nu mă vedeți atât de des. 

Dar aveți cu adevărat nevoie de mine. 

Realizați că ¼ din toată viața marină depinde de mine? 

Reprezint bazinul mării. 

Peștișorii depind de mine pentru hrană și ca să se ascundă de peștii mari. 

Și ghiciți cine mănâncă peștii mari? Exact. Voi.  

Sunt fabrica de proteine a lumii. 

Și cu toate acestea, voi creșteți temperatura oceanului, 

ca să nu mai pot trăi aici. 

Iar când furtunile devastatoare și tsunami-urile se întețesc spre ocean, 

eu sunt fortăreața voastră.  

Cu toate acestea, voi mă distrugeți cu dinamită și mă otrăviți cu cianură. 

Ei bine, iată un gând „nebunesc”: nu mă mai ucideți!

---

Eu sunt Solul.

Sunt pe dealuri, în văi, în ferme, în livezi.

Fără mine, oamenii nu ar putea să existe. Însă voi mă tratați ca pe noroi!

Realizați că sunt doar un strat subțire pe planetă? Și că, de fapt, sunt viu?

Sunt plin de organisme care dezvoltă hrana voastră. 

Dar sunt distrus, chinuit, folosit în exces, bolnav. Din cauza voastră!

Voi m-ați uscat mai mult de jumătate din cum eram acum circa 100 de ani.

Sunteți atenți? Mă transform în pulbere. 

Așadar, ați putea să mă tratați cu puțin mai mult respect.

Presupun că încă vreți să mâncați, nu?

Eu sunt Oceanul.

Sunt apă. Reprezint majoritatea acestei planete. Îi dau formă.

Fiecare apă curgătoare, fiecare nor și fiecare picătură de ploaie… 

toate se întorc la mine.

Într-un fel sau în altul, fiecare creatură vie are nevoie de mine.

Eu sunt sursa. Din mine ies târându-se.

Oamenii? Nu sunt diferiți. Nu le datorez absolut nimic.

Eu dăruiesc. Ei primesc. Însă eu pot oricând să iau înapoi. 

Așa a fost întotdeauna.

Oricum, nu este planeta lor. Nu a fost niciodata. Nici nu va fi vreodată.

Dar oamenii… iau mai mult decât partea lor. 

Mă otrăvesc, apoi așteaptă să îi hrănesc.

Ei bine, lucrurile nu funcționează astfel.

Dacă oamenii își doresc să existe în natură cu mine 

și să trăiască de pe urma mea,

le sugerez să asculte cu atenție.  

Nu voi spune decât o dată: 

dacă natura nu este menținută sănătoasă, oamenii nu vor supraviețui. 

E simplu. Eu? 

Cu sau fără oameni, mi-e totuna. Eu sunt Oceanul.

Am acoperit cândva întreaga planetă. Pot oricând să fac asta din nou.
Atât am avut de spus.

Eu sunt o Floare.

Da, sunt frumoasă. Am mai auzit asta. E un fapt bine stabilit.

Sunt venerată pentru aspectul meu,
pentru mirosul meu, pentru ceea ce exprim.

Dar iată cum stă treaba: viața începe cu MINE.

Vedeți voi, eu hrănesc oamenii. Fiecare fruct provine din mine.

Fiecare cartof – din mine.

Fiecare bob de porumb – din mine.

Fiecare grăunte de orez – din mine.

Eu, eu, eu… Ştiu. Dar este adevărat.
Și uneori le hrănesc sufletul.

Reprezint vorbele lor, atunci când ei nu le găsesc.

Spun „te iubesc”, fără un sunet.

„Îmi pare rău”, fără voce.

Îi inspir pe cei mai faimoși dintre ei: pictori, poeți, designeri.
Le-am fost tuturor muză.

Dar, din experiența mea, 

oamenii subestimează puterea unei floricele drăguțe.

Căci viața lor începe CU mine. Și se poate încheia FĂRĂ mine.

Eu sunt Pădurea Tropicală.

I-am privit crescând aici. Au plecat.

Dar se întorc întotdeauna. Da, se întorc mereu.

Pentru copacii mei – lemnul lor.

Pentru plantele mele – medicamentele lor.

Pentru frumusețea mea – evadarea lor.

Am fost mereu aici pentru ei. Și am fost mai mult decât generoasă.

Uneori, le dăruiesc totul. Iar acum dispar pentru totdeauna…

Dar oamenii… sunt atât de isteți! Atât de isteți…

Au creiere mari și îndemânare.

Se pricep să creeze lucruri. Lucruri uimitoare.

Acum… de ce ar mai avea nevoie de o pădure veche ca mine?

Pentru jungle? Copaci? Ei bine, ei respiră aer.

Iar eu PRODUC AER. S-au gândit oare la asta?

Oamenii… atât de „inteligenți”… Își vor da seama.

Oamenii, să producă aer. S-o vedem și pe asta!

– Cum se face că eşti aşa deştept?

– Tinere, sunt aici de foarte mult timp. De fapt, specia noastră este printre primele apărute. Am văzut cam tot ce se putea vedea.

– Serios? Cum ar fi?

– Ei bine, am văzut vremea. Toate fenomenele naturii.

– Şi multe creaturi?

– Da. La început, erau doar câţiva gândaci şi păianjeni; apoi, nişte şoareci, şobolani, iepuri şi urşi. Dupa aceea, brusc, au apărut oamenii. Şi au început să se întâmple lucruri rele…

– De ce? Ce au făcut oamenii?

– Păi, au transformat lupii în câini, râurile în lacuri, iar pe noi, în lemne. Au început să se folosească de planetă de parcă ar fi fost creată doar pentru ei. Se poartă de parcă mai au încă una de rezervă.

– De ce fac ei asta? De ce nu înţeleg?

– Nu ştiu. Dar dacă nu conştientizează că şi ei sunt o parte din natură, în loc să o folosească pur şi simplu, probabil că nu vor mai fi prin preajmă ca să te vadă crescând…