Travelling to Infinity, de Jane Hawking + adaptarea cinematografică

Părere despre cartea Travelling to Infinity, de Jane Hawking, și despre ecranizarea acesteia, The Theory of Everything (Teoria întregului).

Jane Hawking

Jane Hawking (pe numele de domnișoară, Wilde) s-a născut pe 29 martie 1944, în Anglia, și este prima fostă soție a binecunoscutului fizician Stephen Hawking.

Mariajul lor a durat din 1965 până în 1995, iar în 2007 a lansat cartea autobiografică Travelling to Infinity. My Life with Stephen, care există și în librăriile din România cu titlul Dragostea are 11 dimensiuni. Viața mea cu Stephen Hawking. Aceasta a stat la baza filmului The Theory of Everything (2014) – Teoria întregului, unul dintre preferatele mele.

Sursă foto

Încep prin a îmi spune părerea despre film. Acesta a fost cel care m-a determinat să citesc cartea, deoarece m-a impresionat enorm totul la el: interpretarea excepțională care i-a adus Oscarul lui Eddie Redmayne pentru cel mai bun actor în 2014, scenariul, regia, coloana sonoră magnifică și, nu în ultimul rând, povestea de viață a acestor oameni deosebiți și greu încercați.

Continuă lectura „Travelling to Infinity, de Jane Hawking + adaptarea cinematografică”

Me Before You, de Jojo Moyes

Recenzie carte Me Before You/Înainte să te cunosc, de Jojo Moyes.

Jojo Moyes s-a născut pe 4 august 1969 în Londra. A lucrat ca jurnalistă, iar în 2002 și-a început cariera de scriitoare, axându-se pe romane de dragoste.

Jojo Moyes
Jojo Moyes

Romanul Me Before You a fost publicat pe 5 ian. 2012 în UK și a înregistrat vânzări a peste 6 milioane de copii în întreaga lume, iar pe 29 sept. 2015 a apărut o continuare a acestuia, After You.

Ediția în limba română a primului volum, cu titlul Înainte să te cunosc, este în curs de apariție la editura Litera, fiind deja disponibilă la precomandă pe site-ul editurii.

Eu am citit versiunea în engleză. Cartea este scrisă din perspectiva Louisei, dar mai există și intervențiile anumitor personaje (fapt care mi s-a părut inutil, preferam să povestească doar ea). Îmi este greu să-mi scriu părerea despre acest roman fără să ofer detalii esențiale, deoarece subiectul este unul delicat.

inainte-sa-te-cunosc-3304-4

Continuă lectura „Me Before You, de Jojo Moyes”

Still Star-Crossed, de Melinda Taub

Recenzie carte Still Star-Crossed, de Melinda Taub și părere despre serialul omonim care se filmează.

Romanul Still Star-Crossed a fost publicat în 2013 în SUA și prezintă continuarea a ceea ce s-a întâmplat în tragedia Romeo și Julieta, de William Shakespeare, la două săptămâni după moartea tinerilor.

Still Star-Crossed, de Melinda Taub

Rivalitatea dintre familiile Montague și Capulet este readusă în prim-plan de către autoarea Melinda Taub, de data aceasta axându-se pe Rosaline (nepoata Lordului Capulet, verișoara Julietei și totodată prima iubire a lui Romeo) și Benvolio (nepotul Lordului Montague, văr și prieten cu Romeo).

Expresia „star-crossed” se referă la un destin potrivnic, la două persoane care se iubesc, dar cărora soarta nu le surâde pentru a fi împreună.

Continuă lectura „Still Star-Crossed, de Melinda Taub”

Castelul din Otranto, de Horace Walpole

Recenzie carte Castelul din Otranto, de Horace Walpole

Horace_Walpole_by_Rosalba_Carriera
Portretul lui Horace Walpole, realizat de Rosalba Carriera, în jurul anului 1741

Horatio (Horace) Walpole (24 sept. 1717 – 2 mar. 1797, Londra) a fost al patrulea conte de Oxford. Domeniile sale de interes în care și-a desfășurat activitatea au fost istoria artei, antichitatea, politica și, desigur, literatura, aceasta din urmă aducându-i notorietatea, în ziua de azi fiind considerat „tatăl” romanului gotic, iniţiatorul acestui gen care i-a uimit pe cititorii secolului al XVIII-lea și care constituie o sursă de inspiraţie inclusiv pentru scriitorii contemporani de horror.

Castelul din Otranto a apărut în 1764, Walpole preferând să rămână anonim, iar romanul (care este destul de scurt și ar putea fi considerat chiar un fel de nuvelă mai lungă) a fost publicat drept o legendă romantică medievală din Italia anului 1529, al cărui manuscris a fost redescoperit de un traducător fictiv, William Marshal, pseudonimul lui Walpole.

Continuă lectura „Castelul din Otranto, de Horace Walpole”

Două orfeline, de Adolphe D’Ennery

Recenzie carte „Două orfeline”, de Adolphe D’Ennery.

Adolphe D'ennery
Adolphe D’Ennery, sursă foto

Adolphe D’Ennery (sau Dennery), pe numele său real Adolphe Philippe, s-a născut la Paris și a trăit între anii 1811 – 1899. A scris, singur sau în colaborare cu alți dramaturgi (Eugene Common, Jules Vernes) foarte multe  piese de teatru, dar și câteva romane, pe care le-a adaptat după propriile opere dramatice. Acestea au prins la publicul pasionat de teatru, aducându-i notorietate în acea perioadă.

Romanul Două orfeline a fost publicat în anul 1875 a fost adaptat după piesa de teatru omonimă și este considerat printre cele mai celebre opere ale sale; aceasta a fost și încă este pusă în scenă în mai multe părți ale lumii (printre care și la noi în țară), dar a avut parte și de o adaptare cinematografică în 1921, sub numele de Orphans of the Storm.

*****

Titlul: Două orfeline

Titlul original:  Les Deux Orphelines Untitled 1

Autor:  Adolphe D’Ennery

Traducător: Horia Gârbea

Editura: Orizonturi

Colecția: romantică

Categoria: Literatură universală, Literatură franceză, roman de dragoste

Anul apariției originalului: 1875

Anul apariţiei ediției prezente: 2013

Numărul de pagini: 270

*****

Romanul, a cărui acțiune se petrece în Franța secolului al XVIII-lea, prezintă povestea a două fete pe care viața le unește sub același acoperiș, crescând precum surorile, deși nu au același sânge.

Continuă lectura „Două orfeline, de Adolphe D’Ennery”

Nouăsprezece trandafiri, de Mircea Eliade

Recenzie carte ”Nouăsprezece trandafiri”, de Mircea Eliade.

Mircea Eliade
Mircea Eliade

Mircea Eliade s-a născut pe 9 martie 1907 (24 februarie, pe stil vechi), în București și a decedat pe 22 aprilie 1986, la Chicago, SUA. A scris opere foarte importante, atât literare, filosofice, cât și științifice, lăsându-și amprenta la nivel internațional mai ales în ceea ce privește istoria religiilor și prin faptul că a fost tradus în 18 limbi.

A predat la Universitatea din Chicago, unde mai apoi a devenit titular al catedrei de istorie a religiilor. Sunt atât de multe lucruri interesante de spus despre activitatea sa și subiectele cu tematici diverse pe care le-a abordat, încât nu aș putea să le epuizez în doar câteva rânduri. Mă limitez în a menționa că este unul dintre autorii mei preferați, cu care rezonez. Așadar voi trece mai departe la a-mi exprima părerea despre opera Nouăsprezece trandafiri.


Nouăsprezece trandafiri

Titlul: Nouăsprezece trandafiri
Autor: Mircea Eliade
Editura: Humanitas
Categoria: Literatură română, Proză fantastică
ISBN: 978-973-50-2195-5
Anul apariției originalului: 1980
Anul apariţiei ediției prezente: 2008
Numărul de pagini: 230


Nouăsprezece trandafiri, în ediția pe care am citit-o eu, cuprinde trei opere: romanul scurt omonim și două nuvele (La umbra unui crin și Dayan).

Continuă lectura „Nouăsprezece trandafiri, de Mircea Eliade”

Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde

Recenzie carte „Portretul lui Dorian Gray”, de Oscar Wilde

Oscar Wilde
sursă foto
Oscar Wilde s-a născut pe 16 octombrie 1854, în Dublin, Irlanda și a decedat pe 30 noiembrie 1900 în Paris, la 46 de ani.

Crescut într-o familie de intelectuali, Wilde a învățat de la o vârstă fragedă engleză și germană, ajungând să le vorbească fluent, iar în facultate (la Oxford) s-a remarcat prin dezvoltarea ideologiei estetice, devenită ulterior populară la acea vreme. S-a învârtit în cercurile sociale selecte ale Londrei și s-a implicat în numeroase proiecte culturale.


A cunoscut succesul în ultima decadă a secolului al XIX-lea, când piesele sale de teatru, poemele și singurul său roman, Portretul lui Dorian Gray, au fost atât de apreciate, dar și criticate, încât a ajuns să fie considerat unul dintre cei mai buni autori din literatura britanică, statut pe care și-l menține și în prezent în rândul clasicilor.


Viața sa personală tumultuoasă a fost, de asemenea, în centrul atenției. A fost însurat cu Constance Lloyd și împreună au avut doi băieți, dar în 1895 a fost implicat într-un scandal cu tematică homosexuală, în urma căruia a fost și întemnițat.

Romanul filosofic cu accente gotice,  Portretul lui Dorian Gray, a apărut în 1890 și a stârnit multe controverse pe baza aluziilor la decadență, neacceptate de societatea victoriană. Cu toate acestea, s-a bucurat de un succes imens.

TitlulPortretul lui Dorian Gray
Titlul originalThe Picture of Dorian Gray
Autor:  Oscar Wilde
Traducător: Magda Teodorescu
Editura: Polirom
Colecția: Top 10+
Categoria: Literatură universală, Literatură engleză,
roman filosofic, roman gotic
Anul apariției originalului: 1890
Anul apariţiei ediției prezente: 2012
Numărul de pagini: 246

Continuă lectura „Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde”

Mândrie și prejudecată, de Jane Austen

Recenzie carte „Mândrie și prejudecată”, de Jane Austen

Jane Austen s-a născut pe 16 dec. 1775, în sânul unei familii englezești din mica nobilime și a decedat pe 18 iulie 1817. A fost educată de către tatăl și frații săi mai mari, a căror părere a fost deosebit de importantă pentru dezvoltarea carierei sale. A scris încă din tinerețe, când a experimentat diverse stiluri literare, până când și-a lăsat amprenta în literatura britanică, devenind un etalon al ficțiunii romantice. 


Operele sale realiste, devenite populare și îndrăgite mai ales după decesul său, au ca temă principală căsătoria femeilor, văzută ca pe o modalitate de a-și dobândi sau asigura un statut social cât mai bun. Printre romanele sale de referință se numără Mândrie și prejudecată (Pride and Prejudice, 1813), Rațiune și simțire (Sense and Sensibility, 1811), Parcul Mansfield (Mansfield Park, 1814), Emma (1815), Northanger Abbey, 1818), Persuasiune (Persuasion, au fost și ecranizate de-a lungul anilor.


Romanul Mândrie și prejudecată a fost publicat pe 28 ianuarie 1813 și este considerat printre cele mai bune romane apărute vreodată. Acțiunea se petrece în perioada pre-victoriană și ne sunt relatate cu un ton comic și puțin ironic evenimentele din familia Bennet, o familie cu 5 fete pe care mama lor căuta să le mărite cu domni bogați, din înalta societate.

Golden Earrings, de Belinda Alexandra

Recenzie carte „Golden Earrings”, de Belinda Alexandra

Belinda Alexandra este o autoare despre care nu se știu prea multe lucruri. Locuiește în Sydney, Australia, împreună cu soțul său, iar părinții au origini rusești (din partea tatălui) și australiene (a mamei). Se caracterizează drept o călătoare temerară, este pasionată de diferite culturi ale popoarelor și este voluntar la organizația de conservare a mediului The Atlas of NSW Wildlife, precum și ambasador al World League for the Protection of Animals (Australia).


Cărțile sale conțin subiecte de ficțiune istorică și sunt foarte apreciate, în special în Australia, Noua Zeelandă, Franța, Germania, Olanda, Polonia, Norvegia și Grecia.


13ade-11720514_834693943266080_466608254_n
Titlul original: Golden Earrings
 Autoare:  Belinda Alexandra
Editura: Simon & Schuster
Categoria: Ficțiune istorică,
Literatură universală
ISBN: 978-0-85720-888-0
Anul apariției originalului: 2001
Anul apariţiei ediției prezente: 2013
Numărul de pagini: 520

Continuă lectura „Golden Earrings, de Belinda Alexandra”

Natura vorbeşte. O asculţi?

Spoturile organizației Conservation International pentru protejarea naturii.

„Mediul este în interiorul nostru, nu în afara noastră.
Copacii sunt plămânii noştri, râurile sunt sistemul sanguin.
Toţi suntem interconectaţi, iar ceea ce îi faci mediului,
într-un final îţi faci ţie însuţi.” – Ian Somerhalder
Sursă foto
Conservation International este o organizaţie non-guvernamentală din SUA, fondată în 1987, care se implică în subiecte de interes global ce vizează protejarea naturii şi a mediului, şi luptă pentru dezvoltarea soluţiilor.

Zilele acestea am descoperit spoturile lor geniale pentru campania Nature is Speaking, Natura vorbeşte – şi nu am putut rezista tentației de a le posta.


Mesajul lor este unul foarte bine gândit, impresionant, de impact.

Mă răscolesc de fiecare dată când le urmăresc. Eu cred mult în faptul că îngrijind mediul, ocrotind natura şi făcând tot ce se poate, ne facem un bine chiar nouă înşine. E drept că nimeni nu poate să-şi aducă o contribuţie de 100%, dar atât cât putem, trebuie să luptăm în acest sens. Pentru cei care nu se descurcă cu engleza, am tradus mai jos ceea ce se spune în fiecare clip.
*****
• Julia Roberts este MAMA NATURĂ


Unii îmi spun natură. Alții mă numesc… Mama Natură.
Sunt aici de peste 4.5 miliarde de ani. De 22 500 de ori mai mult decât voi.
Nu prea am nevoie de oameni, dar oamenii au nevoie de mine.  
Da, viitorul vostru depinde de mine.
Când mă dezvolt, vă este bine și vouă.
Când mă clatin, vă clătinați cu mine. Sau mai rău…
Dar exist de eoni. Am hrănit specii mai mari ca a voastră.
Și am înfometat specii mai mari ca a voastră.
Oceanele MELE. Solul MEU. Apele MELE curgătoare. Pădurile MELE.
Toate acestea vă pot accepta. Sau vă pot abandona.
Nu prea contează pentru mine cum alegeți să vă trăiți fiecare zi, dacă țineți sau nu cont de mine.
Într-un fel sau în altul, acțiunile VOASTRE vor determina soarta VOASTRĂ.
Nu pe a mea. Eu sunt Natura. Eu voi continua să exist.
Sunt pregătită să evoluez…
Voi sunteți?

Natura nu are nevoie de oameni.
Oamenii au nevoie de natură.

*****
• Penélope Cruz este APA


Eu sunt Apa.
Pentru oameni, exist pur și simplu. Sunt ceva pe care ei îl consideră al lor.
 Dar însemn mult mai mult decât atât. Iar ei se înmulțesc pe zi ce trece.
Încep prin a fi ploaia care se revarsă peste munți.
Curg prin râuri și fluvii, apoi mă vărs în ocean. Apoi ciclul se reia.
Și îmi va lua 10 000 de ani pentru a reveni în starea în care mă aflu acum.
Dar pentru oameni? Sunt doar apă. Ceva banal.
Cum mă vor mai găsi oamenii, când se înmulțesc cu miliardele?
În ce stadiu se vor afla ei?
Vor purta războaie împotriva mea? Așa cum fac în legătură cu orice?
Este o opțiune. Însă nu este singura opțiune.

Natura nu are nevoie de oameni.
Oamenii au nevoie de natură.

*****
• Ian Somerhalder este RECIFUL DE CORALI


Eu sunt Coralul.
Unii oameni cred că sunt doar o rocă. 
De fapt, sunt cel mai vast lucru viu de pe această planetă. 
Sunt atât de mare, încât pot fi văzut din spațiu. Dar pentru cât timp? 
Am crescut în circa 250 milioane de ani. Apoi au apărut oamenii, iar în prezent, 1/5 din mine a dispărut.
Bineînțeles, trăiesc pe fundul oceanului 
și s-ar putea să nu mă vedeți atât de des. 
Dar aveți cu adevărat nevoie de mine. 
Realizați că ¼ din toată viața marină depinde de mine? 
Reprezint bazinul mării. 
Peștișorii depind de mine pentru hrană și ca să se ascundă de peștii mari. 
Și ghiciți cine mănâncă peștii mari? Exact. Voi.  
Sunt fabrica de proteine a lumii. 
Și cu toate acestea, voi creșteți temperatura oceanului, 
ca să nu mai pot trăi aici. 
Iar când furtunile devastatoare și tsunami-urile se întețesc spre ocean, 
eu sunt fortăreața voastră.  
Cu toate acestea, voi mă distrugeți cu dinamită și mă otrăviți cu cianură. 
Ei bine, iată un gând „nebunesc”: nu mă mai ucideți!

Natura nu are nevoie de oameni.
Oamenii au nevoie de natură.

 *****
• Edward Norton este SOLUL


Eu sunt Solul.
Sunt pe dealuri, în văi, în ferme, în livezi.
Fără mine, oamenii nu ar putea să existe. Însă voi mă tratați ca pe noroi!
Realizați că sunt doar un strat subțire pe planetă? Și că, de fapt, sunt viu?
Sunt plin de organisme care dezvoltă hrana voastră. 
Dar sunt distrus, chinuit, folosit în exces, bolnav. Din cauza voastră!
Voi m-ați uscat mai mult de jumătate din cum eram acum circa 100 de ani.
Sunteți atenți? Mă transform în pulbere. 
Așadar, ați putea să mă tratați cu puțin mai mult respect.
Presupun că încă vreți să mâncați, nu?

Natura nu are nevoie de oameni.
Oamenii au nevoie de natură.

 *****
Harrison Ford este OCEANUL


Eu sunt Oceanul.
Sunt apă. Reprezint majoritatea acestei planete. Îi dau formă.
Fiecare apă curgătoare, fiecare nor și fiecare picătură de ploaie… 
toate se întorc la mine.
Într-un fel sau în altul, fiecare creatură vie are nevoie de mine.
Eu sunt sursa. Din mine ies târându-se.
Oamenii? Nu sunt diferiți. Nu le datorez absolut nimic.
Eu dăruiesc. Ei primesc. Însă eu pot oricând să iau înapoi. 
Așa a fost întotdeauna.
Oricum, nu este planeta lor. Nu a fost niciodata. Nici nu va fi vreodată.
Dar oamenii… iau mai mult decât partea lor. 
Mă otrăvesc, apoi așteaptă să îi hrănesc.
Ei bine, lucrurile nu funcționează astfel.
Dacă oamenii își doresc să existe în natură cu mine 
și să trăiască de pe urma mea,
le sugerez să asculte cu atenție.  
Nu voi spune decât o dată: 
dacă natura nu este menținută sănătoasă, oamenii nu vor supraviețui. 
E simplu. Eu? 
Cu sau fără oameni, mi-e totuna. Eu sunt Oceanul.
Am acoperit cândva întreaga planetă. Pot oricând să fac asta din nou.
Atât am avut de spus.

Natura nu are nevoie de oameni.
Oamenii au nevoie de natură.

*****
Lupita Nyong’o este Floarea


Eu sunt o Floare.
Da, sunt frumoasă. Am mai auzit asta. E un fapt bine stabilit.
Sunt venerată pentru aspectul meu,
pentru mirosul meu, pentru ceea ce exprim.
Dar iată cum stă treaba: viața începe cu MINE.
Vedeți voi, eu hrănesc oamenii. Fiecare fruct provine din mine.
Fiecare cartof – din mine.
Fiecare bob de porumb – din mine.
Fiecare grăunte de orez – din mine.
Eu, eu, eu… Ştiu. Dar este adevărat.
Și uneori le hrănesc sufletul.
Reprezint vorbele lor, atunci când ei nu le găsesc.
Spun „te iubesc”, fără un sunet.
„Îmi pare rău”, fără voce.
Îi inspir pe cei mai faimoși dintre ei: pictori, poeți, designeri.
Le-am fost tuturor muză.
Dar, din experiența mea, 
oamenii subestimează puterea unei floricele drăguțe.
Căci viața lor începe CU mine. Și se poate încheia FĂRĂ mine.

Natura nu are nevoie de oameni.
Oamenii au nevoie de natură.

 *****
Kevin Spacey este Pădurea Tropicală


Eu sunt Pădurea Tropicală.
I-am privit crescând aici. Au plecat.
Dar se întorc întotdeauna. Da, se întorc mereu.
Pentru copacii mei – lemnul lor.
Pentru plantele mele – medicamentele lor.
Pentru frumusețea mea – evadarea lor.
Am fost mereu aici pentru ei. Și am fost mai mult decât generoasă.
Uneori, le dăruiesc totul. Iar acum dispar pentru totdeauna…
Dar oamenii… sunt atât de isteți! Atât de isteți…
Au creiere mari și îndemânare.
Se pricep să creeze lucruri. Lucruri uimitoare.
Acum… de ce ar mai avea nevoie de o pădure veche ca mine?
Pentru jungle? Copaci? Ei bine, ei respiră aer.
Iar eu PRODUC AER. S-au gândit oare la asta?
Oamenii… atât de „inteligenți”… Își vor da seama.
Oamenii, să producă aer. S-o vedem și pe asta!

Natura nu are nevoie de oameni.
Oamenii au nevoie de natură.

 *****

Robert Redford este Pădurea de Conifere


(în dialog cu Lena Redford)


– Cum se face că eşti aşa deştept?
– Tinere, sunt aici de foarte mult timp. De fapt, specia noastră este printre primele apărute. Am văzut cam tot ce se putea vedea.
– Serios? Cum ar fi?
– Ei bine, am văzut vremea. Toate fenomenele naturii.
– Şi multe creaturi?
– Da. La început, erau doar câţiva gândaci şi păianjeni; apoi, nişte şoareci, şobolani, iepuri şi urşi. Dupa aceea, brusc, au apărut oamenii. Şi au început să se întâmple lucruri rele…
– De ce? Ce au făcut oamenii?
– Păi, au transformat lupii în câini, râurile în lacuri, iar pe noi, în lemne. Au început să se folosească de planetă de parcă ar fi fost creată doar pentru ei. Se poartă de parcă mai au încă una de rezervă.
– De ce fac ei asta? De ce nu înţeleg?
– Nu ştiu. Dar dacă nu conştientizează că şi ei sunt o parte din natură, în loc să o folosească pur şi simplu, probabil că nu vor mai fi prin preajmă ca să te vadă crescând…

Natura nu are nevoie de oameni.
Oamenii au nevoie de natură.