Memoriile unei gheișe, de Arthur Golden

Recenzie carte Memoriile unei gheișe, de Arthur Golden

Arthur Golden – sursă foto: wtcitv.org

Arthur Golden s-a născut pe 6 decembrie 1956 în Tennessee, SUA. A absolvit Universitatea Harvard, obținând licența în Istoria Artei, cu specializarea în Arta japoneză, și a urmat apoi masteratul în Istorie japoneză la Universitatea Columbia. Acesta cunoaște și dialectul mandarin, pe care l-a învățat în timpul unei veri petrecute în China, la Universitatea Pekin din Beijing. A lucrat o perioadă în Tokyo, apoi a revenit în SUA, unde a urmat masteratul în engleză la Universitatea Boston.

Bildungsromanul „Memoriile unei gheișe” („Memoirs of a Geisha”) este singura operă scrisă de Arthur Golden.

Acesta a fost publicat în 1997 și prezintă povestea fictivă a unei fete foarte sărace, pe nume Chiyo Sakamoto, dintr-un sat de pescari, care devine Sayuri, una dintre cele mai celebre gheișe (maestre a artelor) din Kyoto, Japonia. Acțiunea se petrece înainte și după cel de-al doilea Război Mondial.

Suzuka Ohgo în rolul lui Chiyo Sursă foto: pinterest.com

Chiyo este o fată de nouă ani, o japoneză atipică, întrucât a moștenit de la mama ei ochii albaștri-cenușii, firea ei conține „multă apă”, semnificând ideea că va găsi mereu o cale de a răzbate în viață.

Vândută unei okya (= casă de gheișe), rămasă orfană și despărțită de sora ei, trece printr-o mulțime de greutăți și duce o viață nefericită, până când un bărbat cunoscut drept Președintele, care era însoțit de o gheișă celebră, face un gest simplu, dar încărcat de bunătate, față de ea, influențându-i decisiv viitorul.

Din acel moment, Chiyo își găsește țelul în viață, acela de a deveni gheișă, sperând ca într-o zi destinul ei să se mai intersecteze cu al lui. Viața ei este tulburătoare și ne arată toate fațetele unei gheișe adevărate (nu a unei prostituate); în perioada războiului, multe prostituate se dădeau în mod fals gheișe pentru a atrage atenția soldaților, sensul termenului de „gheișă” fiind alterat în acest mod.

Ziyi Zhang în rolul gheişei Sayuri Sursă foto: stiri.tvr.ro

Romanul a fost scris în decursul a șase ani și înregistrat un succes uluitor, clasându-se timp de doi ani pe lista bestsellerurilor New York Times, cu peste patru milioane de copii vândute în engleză; a fost tradus în 32 de limbi. Cu toate că multe elemente din roman sunt fictive, autorul a fost dat în judecată deoarece a deconspirat numele gheișei care l-a inspirat. Acest aspect nu a știrbit însă strălucirea operei.

Mi-a plăcut extrem de mult cartea, atât datorită stilului și a narațiunii, cât și a faptului că prezintă detaliat această parte a culturii japoneze. Până acum, este prima carte în legătură cu Japonia care m-a captivat.

Ziyi Zhang (Sayuri) și Ken Watanabe (Președintele) Sursă foto: youtube.com

În 2005 opera a fost ecranizată, iar în 2006 a avut șase nominalizări la Oscar, câștigând premii la trei categorii – cele mai bune costume, cea mai bună imagine și cel mai bun design de producție. Pe lângă acestea, filmul a mai câștigat și alte premii, printre care și Globul de aur pentru cel mai bun sunet.

Memoirs of a Geisa
Sursă foto: amazon.com

Filmul este regizat de Rob Marshall și le are în rolurile principale pe niște actrițe care, spre surprinderea tuturor, nu sunt japoneze, ci au naționalități diferite. Zhang Ziyi (în rolul lui Sayuri) și Gong Li (care o interpretează pe Hatsumomo) s-au născut în China, iar Michelle Yeoh (Mameha) s-a născut în Federația Malaya (astăzi, Malaezia). Acest lucru s-a întâmplat pentru că foarte puține actrițe japoneze s-au arătat interesate de producția acestui film; drept consecință, publicul japonez nu a fost prea încântat de rezultat, aducând critici asupra alegerii actrițelor și a modului „exotic” în care a fost prezentată noțiunea de gheișă. La nivel internațional însă a fost primit cu încântare în majoritatea cazurilor.

Am urmărit filmul cu uimire atunci când apăruse, iar acum l-am revăzut în urma lecturii. Recunosc că mi-ar fi plăcut să se vorbească în japoneză, pentru mai multă acuratețe, dar rămâne unul dintre filmele care m-au impresionat. Cu toate acestea, cartea mi-a plăcut mai mult, datorită complexității și finalului, care în film a fost „trunchiat”.


Michelle Yeoh (Mameha) și Ziyi Zhang (Sayuri) Sursă foto: vudu.com

Câteva citate:

  • „Ne trăim viața ca apa care curge la vale, mergând într-o direcție până când ne izbim de ceva care ne forțează să găsim un nou curs.”

  • „M-am așezat pe zidul scund de piatră de la marginea pârâului și am început să plâng. Eram ca o insulă abandonată în mijlocul oceanului, fără trecut și fără viitor.”

  • „Trecuseră câțiva ani de când aflasem veștile despre familia mea și mi se părea uluitor cum se schimbase peisajul minții mele. Știm cu toții că un decor de iarnă, încărcat de zăpadă, cu copacii îmbrăcați în șaluri albe va fi de nerecunoscut în primăvara următoare. Dar nu-mi închipuisem niciodată că același lucru se poate petrece în noi înșine.”

  • „Din ziua când părăsisem Yorodo, îmi făcusem mereu griji că fiecare întorsătură pe care o lua roata vieții avea să-mi aducă în cale alt obstacol; și, desigur, grijile și lupta pe care o dusesem făcuseră ca viața să mi se pară atât de feroce. Când ne chinuim să înotăm la deal, împotriva curentului, fiecare piatră de care ne sprijinim piciorul ajunge să fie vitală.”

  • „Unei gheişe nu îi este permis să dorească. Unei gheişe nu îi este permis să simtă. Gheişa este artista lumii plutitoare. Dansează, cântă, te distrează, face orice vrei. Restul e în umbră, restul e secret.”

Memoirs of a Geisha (2005) trailer: