Belinda Alexandra este o autoare despre care nu se știu prea multe lucruri. Locuiește în Sydney, Australia, împreună cu soțul său, iar părinții au origini rusești (din partea tatălui) și australiene (a mamei). Se caracterizează drept o călătoare temerară, este pasionată de diferite culturi ale popoarelor și este voluntar la organizația de conservare a mediului The Atlas of NSW Wildlife, precum și ambasador al World League for the Protection of Animals (Australia).
Cărțile sale conțin subiecte de ficțiune istorică și sunt foarte apreciate, în special în Australia, Noua Zeelandă, Franța, Germania, Olanda, Polonia, Norvegia și Grecia.
Când am primit-o drept cadou, nu știam la ce să mă aștept. Am adorat coperta încă de la prima vedere si mă bucur enorm că această carte și-a găsit drumul spre mine, deoarece și conținutul a fost la înălțimea speranțelor mele. Nici nu știu cu ce să-mi încep laudele: este una dintre acele cărți care mi-au menținut curiozitatea până la final și care m-au surprins.
 |
| Barcelona, Spania. Biserica Sagrada Familia pe fundal. Sursă foto |
Acțiunea are loc în Spania secolului al XX-lea, concentrându-se pe anii în care a avut loc Războiul Civil, și puțin după aceea, în Parisul anului 1975, iar în prim-plan este o familie, mai exact, destinele a trei femei: tânăra Paloma, bunica acesteia, Evelina și Celestina, o misterioasă dansatoare de flamenco săracă ce va cunoaște faima sub numele de La Rusa – personajul cu cel mai mare impact. Destinele acestora sunt unite prin prisma pasiunii pentru dans, dar și a evenimentelor nefaste.
 |
| Pictură de Andrew Atroshenko Sursă foto |
Această operă este foarte complexă, autoarea mi se pare talentată și bine documentată, deși povestea în sine este fictivă și conține câteva elemente paranormale (care accentuează legătura dintre cele două planuri temporale). Autoarea a redat credibil viața personajelor și întâmplările tragice amplasate în vremurile respective.
 |
| Sursă foto |
Pe fundalul tumultuos al conflictelor politice care au declanșat Războiul Civil Spaniol, pe care le povestește bunica sa, Paloma află lucruri care o intrigă tot mai mult să descopere cine este La Rusa, care este istoricul real al propriei familii și care este legătura ei cu cerceii aurii care au aparținut celebrei dansatoare, despre care se spune că poartă asupra lor un blestem. Paloma cunoaște și dragostea, plimbându-se prin Paris cu tânărul (și chipeșul) Jaime. Într-un final, ea reușește să-și îndeplinească și un ideal pe care l-a avut încă de mică.
 |
| Bazilica Sacrré-Coeur din Montmartre Fotografie din arhiva personală. |
O poveste fascinantă, din punctul meu de vedere, în care se impletesc dramele celor care au supraviețuit Războiului Civil Spaniol, cu ritmul pasional al pașilor de flamenco și presărată cu afecțiune, sentiment care își face loc printre atâtea aspecte devastatoare. Dincolo de acestea, sunt reliefate regăsirea propriei identități și a legăturii sufletești dintre membrii familiei. Pentru mine, este un roman plin de contraste creat într-un stil interesant și captivant! Mi-ar plăcea să apară cândva tradus și în română, pentru a fi disponibil unui public mai larg.
“You are a ballerina, yes? But when you think of flamenco,” he whispered, “you must think fire, not air.” (pag. 66)
 |
| Paris Opera House Sursă foto |
“I don’t believe you’ve seen Paris with me.”Indeed, I have never experienced my own city with my arms around a young man’s waist, weaving in and out the chaotic traffic with the wind in my hair. (pag. 263)
“All honourable causes eventually succeed even if at first they fail.” (pag. 415)
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.