Deșertul pentru totdeauna, de Octavian Paler

Am perceput Deșertul pentru totdeauna (2001) ca pe un fel de continuare a romanului Viața pe un peron (1981), una dintre cărțile mele cele mai preferate, deși nu au nicio legătură ca fir epic. Este o carte profundă. Notele de jurnal se îmbină cu reflecții de eseu, rezultând o destăinuire cu totul specială. În paralel cu destăinuirile se desfășoară o poveste cu tâlc despre Asybaris, o lume fictivă.

Paler a scris această carte pe când avea 64 de ani, după ce suferise un preinfarct și în timp ce se pregătea pentru a fi supus unei operații pe cord, amintindu-și, cu onestitate, despre copilăria și adolescența sa. Amănuntele surprind prin zbuciumul interior al unui intelectual care a pornit din sărăcie și care s-a simțit străin peste tot, fiind supus unei maturizări forțate și care nu s-a putut integra în grupurile sociale cu care a intrat în contact.

Probabil că oricine, voluntar sau neintenționat, își face un fel de bilanț mental atunci când se confruntă cu o perioade sau situații-cheie, în care întreaga existență se poate schimba. Situații în care ziua de mâine este incertă și ne gândim la viața noastră de până atunci. Autorul își prezintă cu o sinceritate sfâșietoare angoasele sale, regretele, lupta cu sinele, neputințele și emoțiile.

Cred că, negăsindu-și locul printre oameni, Paler s-a refugiat în scris. Cu siguranță însă noi, cei care rezonăm cu ideile și trăirile sale, l-am primit în sufletele noastre și ni le-am îmbogățit. Cumva, găsesc stilul său ca fiind terapeutic.

Sursă foto

Câteva citate:

* „Copilaria: Vârsta de aur. Tot ce urmează e decădere. Exil. Nostalgie a ştiinţei pierdute.”

* „Viaţa nu e o operă de artă. E, mai degrabă, un bazar în care găseşti de toate, inclusiv nimicuri. De altfel, nu ştiu cum ar arăta o viaţă care ar vrea să fie o operă de artă. În acest bazar care leagă o naştere de o moarte şi în care unii au mai mult noroc, alţii mai puţin, eu am fost ceea ce se cheamă un visător.”

* „Și nu modernizările îmi dau sentimentul confuz că Lisa nu mai e «satul meu». E doar «satul în care m-am născut». Lisa îmi confirmă, din păcate, ideea că progresul exterior e însoțit, uneori, de regres interior.”

* „Probabil, în viaţa oricui se poate găsi un mic Rubicon, numai că l-am trecut fără să ne dăm seama şi, deci, fără să avem nici un merit. Iar, în cazul meu, nici n-a fost vorba de o «trecere» a Rubiconului. Din contră, «zarurile au fost aruncate» în sensul că nu l-am trecut!”

Micul Prinț, de Antoine de Saint-Exupéry

Micul Prinț este una dintre cele mai celebre cărți pentru copii și cei care au încă suflet de copil, indiferent de vârsta lor biologică. Și, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai deosebite și a cărei profunzime poate fi înțeleasă mai degrabă la maturitate, cu toate că…

Antoine de Saint-Exupéry

Antoine Jean-Baptiste Marie Roger de Saint-Exupéry s-a născut pe 29 iulie 1990, în Lyon, Franța, iar pe 31 iulie 1944 a fost dat dispărut în urma unui accident aviatic în Marea Mediterană. Acesta a fost pilot, iar în cel de-Al Doilea Război Mondial s-a înrolat în aviația militară franceză. Cariera sa de pilot și-a pus amprenta asupra activității sale literare, operele lui fiind inspirate din aceasta.

Micul Prinț este una dintre cele mai celebre cărți pentru copii și cei care au încă suflet de copil, indiferent de vârsta lor biologică. Și, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai deosebite și a cărei profunzime poate fi înțeleasă mai degrabă la maturitate, cu toate că stilul de scriere este simplu.

Încărcată de metafore și analogii, povestea ne înfățișează întâlnirea dintre un adult și copilul din sine, un băiețel care se arată ca un mic prinț. Curios să vadă ce se află dincolo de asteroidul său, micul prinț pleacă să exploreze universul și, după ce vizitează diverse planete, ajunge și pe Pământ, unde are parte de adevărate revelații. Întâlnirea cu fiecare ființă care îi iese în cale este extraordinară, iar băiețelul are câte ceva de învățat.

Fie că este uimit de ciudățeniile oamenilor, fie că descoperă lucruri care îl impresionează plăcut, întâmplările prin care trece micul prinț au impact asupra cititorilor. Povestea te trece prin toate stările și te face să meditezi la viața privită prin ochi de copil, la esențele care rămân după ce treci de bariera superficialității.

Este o carte care te face să realizezi frumusețea și caracterul special al fiecărui lucru mărunt, aparent banal, într-o lume grăbită să treacă prin viață fără a acorda atenție aspectelor cu adevărat importante.

Micul Prinț este una dintre cărțile cel mai bine vândute din lume; a fost votată ca fiind cea mai bună carte a secolului al XX-lea în Franța și, după Biblie, este tradusă oficial în cele mai multe limbi (361), existând și ediții în Braille, fără a mai pune la socoteală ebook-urile sau audiobook-urile.

Sursă foto

Câteva citate:

•„Florile sunt plăpânde. Şi neştiutoare. Se apără şi ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor.”

•„Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: «Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?» Ei vă întreabă: «Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?» Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.”

•„Toţi oamenii mari au fost cândva copii…dar doar câţiva dintre ei îşi mai amintesc.”

•„Oamenii de pe planeta ta, zise micul prinț, cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină… și tot nu găsesc ceea ce caută…”

Cartea oglinzilor, de E. O. Chirovici

Recenzie Cartea oglinzilor, de E. O. Chirovici


Eugen Ovidiu Chirovici a studiat economia în București și Glasgow, dar și-a îndreptat cariera spre jurnalism. Acesta are în palmares trei titluri de Doctor Honoris Causa (la Univ. Bioterra din București, Univ. Aurel Vlaicu din Arad și Univ. Oradea. Începând cu anul 2007, este membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România și face parte din Clubul de la Berna. Ducele de Kent i-a oferit în anul 2009 distincția Kent Medallion.

E.O. Chirovici

Cartea oglinzilor a fost tradusă în 37 de limbi, devenind una dintre cele mai traduse opere literare din lume, Chirovici fiind primul scriitor român care a atins această performanță. În Cartea oglinzilor, acțiunea se petrece în SUA, iar totul pornește de la un manuscris care îi este trimis de către Richard Flynn agentului literar Peter Katz și în care este vorba despre un adevăr ce face lumină în misterul unei crime care s-a petrecut în anul 1987 și rămăsese nerezolvată.

Povestea este presărată cu suspans, circumstanțele sunt încâlcite, narațiunea ajungând la limita dintre adevăr și ficțiune, devenind dificil sau chiar imposibil să ne dăm seama de final. De când am aflat despre subiectul acestui roman, am fost determinată să îl citesc și mi-a plăcut extrem de mult. Aspectul care m-a fascinat este modul în care scriitorul a abordat problemele legate de memorie. Mai exact, cum aceasta ne poate întinde „capcane” care influențează sau distorsionează realitatea.

*

Titlul: Cartea oglinzilor

Autor: E.O. Chirovici

Editura: Rao

Categoria: Crime, Mister, Thriller, Ficțiune

Anul apariţiei: 2017

Numărul de pagini: 307

*

Sursă foto

Citate:

* Memoria noastră nu este o cameră video care înregistrează tot ce ajunge în raza obiectivului ei, Richard. Mai degrabă putem considera că este un fel de scenarist și regizor în același timp, care-și alcătuiește propriile-i «filme» din crâmpeiele de realitate pe care le înregistrează și le stochează”. (p. 55)

* „Unele persoane pot trece prin episoade traumatizante care se transformă, în timp, în blocaje grave. Este sindromul boxerului: după ce ai luat o bătaie soră cu moartea în ring, ți-e aproape imposibil să te mobilizezi suficient ca să devii campion. Instinctul tău de conservare se preschimbă, deci, într-un inhibitor fatal pentru luptător”. (p. 83)

Scrisoare de dragoste, de Mihail Drumeș

Recenzie Scrisoare de Dragoste, de Mihail Drumeș

Scriitorii interbelici au, pentru mine, un farmec aparte. M-am întors la Mihail Drumeș, după ce în urmă cu șase ani m-a cucerit cu Invitația la vals. Scrisoare de dragoste păstrează aceeași linie și o văd potrivită pentru cei care sunt pasionați de povești de iubire intense și tragice, din categoria romanelor clasice.

*

Titlul: Scrisoare de dragoste

Autor: Mihail Drumeș

Editura ART

Categoria: Beletristică, Romance, Ficțiune, Literatură română

Anul apariţiei: 2010

Numărul de pagini: 275

Continuă lectura „Scrisoare de dragoste, de Mihail Drumeș”

Memoriile unei gheișe, de Arthur Golden

Recenzie carte Memoriile unei gheișe, de Arthur Golden

Arthur Golden – sursă foto: wtcitv.org

Arthur Golden s-a născut pe 6 decembrie 1956 în Tennessee, SUA. A absolvit Universitatea Harvard, obținând licența în Istoria Artei, cu specializarea în Arta japoneză, și a urmat apoi masteratul în Istorie japoneză la Universitatea Columbia. Acesta cunoaște și dialectul mandarin, pe care l-a învățat în timpul unei veri petrecute în China, la Universitatea Pekin din Beijing. A lucrat o perioadă în Tokyo, apoi a revenit în SUA, unde a urmat masteratul în engleză la Universitatea Boston.

Bildungsromanul „Memoriile unei gheișe” („Memoirs of a Geisha”) este singura operă scrisă de Arthur Golden.

Acesta a fost publicat în 1997 și prezintă povestea fictivă a unei fete foarte sărace, pe nume Chiyo Sakamoto, dintr-un sat de pescari, care devine Sayuri, una dintre cele mai celebre gheișe (maestre a artelor) din Kyoto, Japonia. Acțiunea se petrece înainte și după cel de-al doilea Război Mondial.

Continuă lectura „Memoriile unei gheișe, de Arthur Golden”

Regina Victoria. Secretele unei epoci, de Matthew Dennison

Recenzie carte Regina Victoria. Secretele unei epoci, de Matthew Dennison.

Matthew Dennison
Matthew Dennison. Sursă foto: georginacapel.com

Regina Victoria a Angliei se numără printre preferate mele încă de pe vremea când eram în facultate. Cursul despre epoca victoriană m-a cucerit atât de mult, încât am dezvoltat un fel de obsesie pentru Anglia și chiar m-a atras spre istorie, domeniu care nu mă prea pasiona în trecut. Pot spune că de atunci a început „nebunia” aceasta. Apoi am urmărit filmul The Young Victoria, iar, mai nou, serialul Victoria, care mi se pare absolut fascinant. Acesta au la bază viața reală a reginei. Întâmplarea a făcut să dau și peste cartea biografică scrisă de istoricul Matthew Dennison și nu puteam rata ocazia de a o avea în colecția mea.

   *****

Titlul: Regina Victoria. Secretele unei epoci
Titlul original:  Queen Victoria. A Life of Contradictions
Autor:  Matthew Dennison
Traducere: Roxana Olteanu
Editura: Corint
Colecția: Istorie
Categoria: roman biografic, non-ficțiune
Anul apariției originalului: 2013
Anul apariției ediției prezente: 2016
Numărul de pagini: 208

*****

Continuă lectura „Regina Victoria. Secretele unei epoci, de Matthew Dennison”

Biblia pierdută, de Igor Bergler

Recenzie carte Biblia pierdută, de Igor Bergler.

Igor Bergler
Igor Bergler. Sursă foto: adevarul.ro

Igor Bergler s-a născut pe 21 septembrie 1970, în Timișoara. Este regizor, realizator tv, critic de film, specialist în marketing, doctor în Științe Economice și visiting professor la diverse universități; în 2015 și-a început cariera de scriitor, pe 1 octombrie al aceluiași an publicând Biblia pierdută, romanul românesc de ficțiune cel mai bine vândut din ultimii douăzeci de ani, doborând recordurile. Ca idee, la un an de la publicare, romanul era vândut în peste 82000 de exemplare (în prezent, depășind 90000), lucru inedit pentru un autor român. În urma acestui succes răsunător, Trident Media Group din New York, una dintre cele mai celebre agenții literare internaționale, a cumpărat drepturile de reprezentare a acesteia în lume.

Continuă lectura „Biblia pierdută, de Igor Bergler”

Pe culmile disperării, de Emil Cioran

Recenzie carte „Pe culmile disperării”, de Emil Cioran

Emil Cioran
Emil Cioran

Emil Cioran s-a născut pe 8 aprilie 1911 la Rășinari, Sibiu. A fost fiul preotului comunei, Emilian Cioran, și al Elvirei (pe numele de fată, Comanciu). A urmat Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, apoi  Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde a fost coleg cu Mircea Eliade și Constantin Noica, și elev al lui Tudor Vianu și Nae Ionescu, după care s-a înscris și la doctorat.

Pe culmile disperării, de Emil CioranA studiat ca bursier în Berlin (fiind și un bun cunoscător al limbii germane), a revenit în România și a ocupat postul de profesor de filosofie la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. A plecat apoi din nou, de data aceasta în Franța, cu bursă din partea Institutului Francez din Bucureşti. După ce autoritățile comuniste i-au retras cetățenia română, a trăit ca apatrid la Paris, unde a și decedat pe 20 iunie 1995. În anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

Pe culmile disperării a apărut în 1934, la București, și este prima carte publicată de acesta, în urma căreia a fost și onorat cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi și premiul Tinerilor Scriitori Români.

Continuă lectura „Pe culmile disperării, de Emil Cioran”

Dracula, de Bram Stoker

Recenzie carte „Dracula”, de Bram Stoker.

Bram Stoker
Bram Stoker

Abraham „Bram” Stoker s-a născut pe 8 noiembrie 1847 în Dublin, Irlanda. A obținut diploma de licență în matematică, iar mai târziu a devenit critic de teatru, începând în aceeași perioadă să scrie proză scurtă și romane.

A decedat pe 20 aprilie 1912.

RomanDracula, de Bram Stokerul epistolar Dracula a apărut în 1897 și este considerat cel mai celebru din categoria gothic horror al tuturor timpurilor, reprezentând totodată o sursă de inspirație pentru generațiile următoare de autori.

Majoritatea întâmplărilor au loc în Transilvania și Anglia, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, și sunt relatate în ordine cronologică din perspectiva mai multor personaje principale, predominant sub formă de scrisori și pasaje din jurnale. Cu toate că este vorba despre ficțiune, atmosfera din roman este concepută să pară reală, credibilă.

Continuă lectura „Dracula, de Bram Stoker”

Zece negri mititei, de Agatha Christie

Recenzie carte Zece negri mititei, de Agatha Christie

Agatha Christie
Agatha Christie

Agatha Christie, pe numele său întreg Agatha Mary Clarissa Christie, s-a născut pe 15 septembrie 1890, în Devon, Anglia. A scris romane, nuvele și piese de teatru polițiste, cele mai celebre opere avându-le ca personaje principale pe Hercule Poirot și Miss Marple. Pentru o perioadă, a scris romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar care nu au fost atât de apreciate de cititori precum cele polițiste.

Zece negri mititei, de Agatha ChristieAutoarea face parte dintre cei mai vânduți scriitori ai tuturor timpurilor, aflându-se și în Cartea Recordurilor.  Este totodată și printre cei mai traduși autori din lume (în 56 de limbi). Stilul său este considerat unul inovator al genului polițist, în urma operelor sale fiind considerată Regina Crimei. A decedat pe 12 ianuarie 1976 în Oxfordshire, Anglia, din cauze naturale.

Romanul thriller Zece negri mititei a fost publicat pe 6 noiembrie 1939, în UK, este considerat capodopera Agathei Christie și un bestseller al genului mystery, înregistrând peste 100 de milioane de copii vândute în toată lumea.

Continuă lectura „Zece negri mititei, de Agatha Christie”